Ferice de tine, acel care veghezi,
Pe drumul vieţii către veşnicie,
Căci nu-i suficient să meditezi,
Pentru-a scăpa de-a lutului urgie.
***
"Vegheaţi" dar, la cuvântul vieţi sfinte,
Să fie împlinit cu străduinţă,
Căci va veni o zi , doar ce-i în minte,
Vă, va călăuzi, spre biruinţă.
"Vegheaţi" dar, la lucrarea-ncredinţată
Să n-o luaţi un lucru de-apucat,
Căci ştie, Dumnezeu, de ce-a fost dată,
Şi El, e-un Dumnezeu, înfricoşat !
Aşa cum El a împărţit talanţii.
La unul a dat cinci, şi-aduse rod,
La altul a dat doi şi-aduse alţii,
Dar cel cu unul, nu aduse rod,
El vrea să fim statornici pe cărare
Să folosim tot ceea ce-am primit,
Când va veni o zi de întrebare !
Numele nostru va fi auzit.
Te va chema cu drag Mântuitorul,
Căci ai vegheat pe cale ne-ncetat,
Si îţi va spune : "vino: De ogorul
pe care-ai fost, ai fost recomandat".
Veghează dar pe calea veşniciei,
Să fii statornic în călătorie,
Se va sfârşi cu drumul pribegiei
Şi vei ajunge-n marea bucurie.
25.04.2008 09:58:23gl